înţelegere

Las lumea să dispreţuiască

Ascunsa taină dintre noi.
Prejudecata omenească
Arunce-n cale-ţi cu noroi.

În faţa idolilor lumii
Nu plec genunchii, nu cerşesc.
La fel, cu tine, gândul nu mi-i
Nici să iubesc, nici să urăsc.

M-afund, fără să-mi caut rostul,
În chefuri, nici voios, nici trist;
Vorbesc cu prostul, cu neprostul,
Dar pentru sufletu-mi exist.

În larma lumii ne-ntâlnirăm,
O zi ca orice altă zi;
Fără de bucurii iubirăm,
Fără tristeţi ne-om despărţi.

Şi preţuim în viaţa toată
Doar oamenii, atâta tot;
Nu ne-om minţi noi niciodată,
Nici alţii a ne minţi nu pot.

de Mihai Beniuc
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s