pas în doi

aruncă-ți vocea înspre mine
și perforează-mi timpanele cu glasul;
umple-mi plămânii de sunet
și pictează-mi gândurile în vorbe
pline de nuanțe.

desenează-mă în arcuri de cerc
și agață-mă de cerul unui vis nesfârșit;
decupează-mi clipe din mâine
și luminează-le la flacără de speranță
nearsă mocnit.

fă-mă uitat la margine de necunoscut
și găsește-mă în mijloc de tine;
învață-mă să număr zâmbete
și să zbor printre stele căzătoare
în timp.

Advertisements

4 comments

  1. Anonymous · February 10, 2013

    Duminica dimineața, Emma si tatăl dorm încă, eu am che de văzut, citit, ascultat ceva frumos…deci, vin aici:)

    Like

  2. Mr. Chocolate · February 10, 2013

    ma lasasi fara cuvinte… promit sa le regasesc rapid 🙂

    Like

  3. Lavinia · February 11, 2013

    Foarte frumoasa poezie. Trebuie sa fii intr-un fel sa poti scrie asa. Eu nu mai sunt. Sau poate ca n-am fost niciodata. Doar am crezut ca sunt.

    Like

  4. Mr. Chocolate · February 11, 2013

    mulțumesc, Lavinia!despre acel fel în care spui că sunt, mă tem că nu prea știu cum și, mai ales, ce să comentez…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s