my body is a cage

îmi este trupul închisoare
ce nu mă lasă să dansez
cu cea pe care o visez
dar mintea nu are hotare

îmi simt brațele gratii rare
zăbrele roz ce mă opresc
să o ating, să o iubesc
dar vorbele știu să zboare

stau pe o scenă în picioare
înconjurat de frică și mut
piesa nu are nici final, nici început
dar mă aplaudă cu toții în picioare

trăiesc acum o epocă în care
negrul e soare arzător
și totuși formele apar ușor
chiar dacă limba mea dispare

trăiesc acum în vremuri care
nu au nume, glas sau față
și deși frica mă ține în viață
inima bate lipsită de vigoare

corpul îmi este închisoare
luăm mereu ceea ce ni s-a dat
iar simplul fapt că eu te-am și uitat
nu va aduce niciodată o iertare

trăiesc acum în zile care
râd
atunci când eu dansez
cu cea pe care o visez
dar mintea mea nu moare

lasă-mi sufletul ușor să zboare
lasă-mi trupul să se piardă în zare…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s