destinfinit

îți fluturi privirea
în bătaia vântului
cuvântului meu
de pe arborele mare
al corăbiei eu-lui tău
unde ai ridicat,
ieri la prânz,
steag alb
pentru cer negru.

te legi cu fir moale,
despletit din albastrul
ochilor mijlocului
sufletului strămoșilor,
de la stâlpul din dreapta
al porții casei bătrânești
până în bătătura
dimineții vieții
copiilor care vom fi.

îți aud zâmbetul
alergând peste văile
anilor pierduți în colbul
crud și moale
precum iarba
care te gâdilă
în tălpi când
vrei să o îmblânzești
ca dresorul pe tigru.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s