Cea mai frumoasă mare

Cea mai frumoasă mare
nu a fost încă traversată.
Cel mai frumos copil
nu a ajuns încă la maturitate.
Zilele noastre cele mai frumoase
nu au sosit încă.
Și cele mai frumoase cuvinte
pe care aș vrea să ți le spun
încă nu au fost rostite.

spread_the_word

                                                             

                                              traducere din Nâzım Hikmet

mesaj pasaj

IMG_20150630_172706-2
și zise uitându-se, înfrigurat, spre coală:
e vremea să îți umplu sufletul de smoală;
să îți fac umbre care nu se schimbă
când peste tine privirile se plimbă,
să îți asfaltez străduțele abia ninse
cu fraze încâlcite și vorbe încinse,
să spăl pereții tăi de alb imaculat
cu straturi grele de un întuneric mat,
să tatuez țesutul tău de fildeș-catifea
în nuanța nopților fără de stea,
să te îmbrac încet-încet în alt veștmânt
în timp ce tu mă lași fără cuvânt.

try poetry

when I think of poems, and truth be told it is not quite often that I spend my alone time otherwise, I see them not as a group of insidious insects invading every corner of the mind, every inch of the private space, forcing me to focus my entire attention span and all the thoughts roaming the mind on how to get rid of them, but more like unrestricted street lamps using letters, instead of light bulbs, to guide from a certain distance the way back home on a moonless night. they are there, they accompany us on the road we have chosen to take, slowly igniting the path our future steps will carefully walk on, but they do not take up undesired room in our existence.
poetry does not steal your eyes like an all-glass skyscraper would when reflecting the summer sun at noon, nor does it melt taste buds when taken in mouthfuls, and it most certainly never leaves dirt marks on the freshly cleaned carpet in the living room.
regardless of all that, though, don’t just go and make that wrong assumption it’d be safe to just pick it up and wear like a white short-sleeved t-shirt on a warm evening in the midst of July. poetry might look harmless, may feel boneless, and could even leave no scent behind when passing you by, but it most certainly puts its illegible signature all over your bare soul when leaned far too long against it.
those indecipherable marks would never fully come off again and you’d find yourself captive to serve a given sentence in a wordless world.

poetry is

Rawmânia

Mi-am pus în minte de câțiva ani să scriu despre toate cele care urmează, dar mereu, când mă aflam în preajma unei coli de hârtie, apărea ceva mult mai stringent, mai important, mai ușor de scris. În curând, însă, vor fi luminat cerul trei luni noi de când m-am mutat înapoi în România, iar subiectul mă trage de mânecă mai abitir ca niciodată până acum; și dacă nu se întâmplă asta, atunci mă izbesc eu de el cam peste tot pe unde mă poartă drumurile sau îmi poticnesc eu privirile. România rămâne un tărâm aparte, plin de farmec și învăluit în farmece, iar locuitorii săi par tot mai mult aflați sub puterile lor. O țară a contrastelor, îmbrăcată în hainele pitorescului, dar mergând desculță prin colbul străzilor, un loc al imaginilor desenate fie în creion prea șters, fie în culori prea puternice, al nuanțelor încărcate de nuanțe, al muzicilor ascultate în acompaniamentul zgomotului de fond sau al oamenilor rătăciți printre alți oameni. Un fruct pârguit la exterior, dar necopt pe dinăuntru.
Aici chiriile, abonamentele la telefon sau mașinile, ca să menționez doar câteva din exemplele disponibile, au prețuri în euro, deși moneda oficială este leul nou. Nu-i bai, bani să fie. Și bine. Mai mult decât bani. respectÎn București mai există încă destule stații de metrou în care vezi afișaje electronice vechi de ceva zeci de ani care te anunță colorat câte minute au trecut de când a plecat din stație trenul precedent sau în care au fost amplasate ecrane LCD pe care se difuzează reclame sau știri. Cu toate acestea, în aceleași stații nu știi niciodată cât mai ai de așteptat până te urci în următorul metrou. La fel cum nu ai decât ajutorul sorții atunci când vine vorba despre programul autobuzelor. Dar, cum suntem un popor norocos… minute la metrouTrenurile s-au aliniat standardelor din „afară”, dar creatorii vagoanelor au lăsat în continuare pe dinafară persoanele cu dizabilități locomotorii și nu numai. Pare și este de cele mai multe ori o adevărată provocare să escaladezi treptele care te întâmpină la oricare dintre intrări. Poate, la următoarea ediție se gândește cineva și la accesibilitate, nu doar la culoarea tapițeriei sau majorarea prețurilor biletelor.fast food la cetateLimba ține și ea pasul cu ce se întâmplă în jurul ei. Lumea se încalță cu adidași, poartă trening dacă merge la alergat, cumpără pamperși bebelușilor care nu au învățat încă să stea pe oliță ori face copii peste copii la xerox. Nu pot decât să sper că mai e doar puțin până când francezii vor adopta dacia drept sinonim al autoturismului și italienii vor spune murfatlar atunci când se vor referi în genere la vin. cine e mai tareAcum vreo trei veri, în Craiova se amplasaseră în centrul orașului semafoare cu buton pe care trebuia să apeși pentru a-i schimba culoarea și a putea traversa, dar în dreptul căruia era inscripționat cuvântul „apasă” doar în limbile engleză și italiană. În aceeași capitală a Olteniei, regiune europeană prin tradiție și amplasament geografic, s-au instalat indicatoare bilingve care, dacă nu ești român, te ghidează spre centru într-o dulce engleză americană, trimițându-te către downtown. centrul downtownAud și citesc peste tot din ce în ce mai multe manifeste împotriva utilizării incorecte a limbii române, dar, cu două-trei excepții care nu fac deloc o regulă prin a lor prezență, nu am întâlnit deloc nemulțumiți cu privire la nefolosirea ori la folosirea improprie a diacriticelor. Din aeroporturi și până pe plăcuțe din buricul târgurilor ne asediază o nouă limbă și noi o îmbrățișăm cu tot dragul. scrierea aduce schimbareaÎn Brașov, dar foarte probabil că și în alte localități din România, există parcări cu automate de plată care funcționează exclusiv pe bază de monede. Ai doar bancnote la tine, nu plătești, deci parchezi pe „barba ta”. În schimb, în același Brașov există autobuze dotate cu wi-fi gratuit pentru pasageri! bune de folositDe când am revenit în țară, am fost în trei muzee din trei orașe diferite. De fiecare dată am avut impresia că fusesem fericitul câștigător al unui tur personalizat al operelor de artă, în orele în care muzeele respective erau închise publicului. Senzație falsă, însă, având în vedere că îmi cumpărasem bilet de fiecare dată. Oricum, tare interesant sentimentul de a avea muzeul doar pentru tine. Poate îl încercați și voi. desert prin deșertÎn România oamenii au o relație deosebită cu graba, de aici și expresia „stai un pic, te rog” adresată cuiva atunci când vrei să avansezi și persoana respectivă îți stă în drum. La fel, pe scara rulantă de la metrou lumea staționează pașnic pe ambele părți ale treptelor, independent de afișul care roagă călătorii să stea doar pe dreapta, lăsând partea stângă celor grăbiți. Pare-se că dictonul festina lente e lege nescrisă. stai un picSunt tare bucuros că am luat decizia de a reveni în România după jumătate de deceniu pe meleaguri anglo-saxone, iar cele de mai sus nu sunt deloc voite a fi o critică negativă pe care o aduc țării sau locuitorilor ei, ci doar simple consemnări ale unei realități care ne înconjoară zilnic, chiar dacă uneori nu ne dăm seama de prezența ei. O înșiruire de elemente fără sens ori legătură între ele și care par rupte din alte lumi, deși sunt bine înfipte în a noastră, înmugurite și înfrunzite aici de ani buni. Accept, însă, cu seninătate să îmi fie incluse exemplele oferite în registrul nedorit și neintenționat de mine și să fiu trimis înapoi de unde am venit „dacă nu îmi place aici”. Mă voi încăpățâna să nu dau curs îndemnurilor de acest soi. Adio, dar rămân cu voi să ne coacem împreună.pe data viitoare

reCreative

IMG_20150414_104137uniți, nu dezlipiți IMG_20150423_112229viață de câine IMG_20150414_151042~2forme uniforme IMG_20150419_124902femininele sunt peste toateIMG_20150419_132741~2love birds IMG_20150419_125543~2Casanova’s window after he got married IMG_20150501_104609a handful IMG_20150501_120811~2ring for love, write for peace IMG_20150501_215416you’d better be-live it IMG_20150503_145644~2window to the sky IMG_20150504_194645~2 just another Gayer-Anderson cat wannabe