quand

când ești albă-crin
îmi sunt dorințele ploaie
sub cer bleumarin
în amiază caldă-văpaie

când vorbești lin
îmi este gândul nisip
ce alunecă alb, fin
fără auz, trup ori chip

când zâmbești senin
îmi sunt ochii brațe lungi
și tot mai întinse devin
până când între ele ajungi

când ești roșie-vin
îmi sunt mâinile pahare
te torn în ele, te țin
să te beau fără încetare

Leave a comment